Toți vom sta față în față cu Isus!

                                           Apocalipsa 1:7

           „Iată că El (Domnul), vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin!”

            Există o mare diferență între a ști despre Dumnezeu și a-L cunoaște personal, între a ști că El este Lumină și a umbla în „întuneric”.

            Cuvântul sfânt evidențiază faptul că Dumnezeu este Lumină și în el nu este întuneric. 1 Ioan 1:5-7: „Vestea, pe care am auzit-o de a El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric.

        Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim, și nu trăim adevărul.

          Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.”

        Lumina este esența morală și spirituală a lui Dumnezeu și reprezintă adevărul pur, sfințenia, în opoziție cu întunericul, reprezentat de păcat, minciună, ipocrizie…

        Un om, chiar credincios fiind, care umblă în întuneric, deși știe că Dumnezeu este Lumină, se amăgește singur, pentru că nu trăiește adevărul.

            Despre astfel de oameni spune Cuvântul sfânt în versetul de bază, că „…se vor boci, când Îl vor vedea.” Fiindcă astfel de „credincioși” vor fi judecați pentru osândă, împreună cu „cei ce L-au străpuns…”

          A „umbla în lumină” înseamnă a călca pe urmele Domnului Isus, Mântuitorul, călăuziți de adevărul lui Dumnezeu. Înseamnă să-L cunoști personal, să-I cunoști glasul: Ioan 10:27 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.”

            Lucrul acesta înseamnă o cunoaștere intimă și o relație personală cu Mântuitorul, nu doar o informare superficială.

    „Samuel nu cunoștea încă pe Domnul și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit”.

       Dacă nu-L cunoști pe Domnul ca Mântuitor personal și dacă nu ai stat de vorbă niciodată cu El, nu-I vei distinge glasul din mulțimea glasurilor din lume.

          Samuel nu cunoștea pe Domul și Cuvântul nu-i fusese încă descoperit; de aceea, când l-a strigat Dumnezeu: „Samuele, Samuele!”, el a crezut că îl cheamă Eli, marele preot, la vremea respectivă. Tot așa, dacă nu te rogi ca Domnul să-ți vorbească și să-ți descopere tainele Împărăției cerești ca astfel să înțelegi cum stau lucrurile, vei crede că vorbește omul de la sine și nu de la Domnul.

            Domnul Isus vine negreșit, așa cum a promis cu mare slavă și putere divină, și atunci toți oamenii născuți de la Adam încoace Îl vor vedea. „Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui!” Lucrul acesta arată regretul târziu și groaza celor care L-au respins și nu au acceptat mântuirea, realizând prea târziu că totul este pierdut pentru ei și judecata este finală, fără drept de apel.

            Totuși ultima Carte a Scripturii, Apocalipsa, nu are ca scop să înspăimânte omenirea, dimpotrivă este Scrisoarea Mântuitorului adresată în special credincioșilor, prin care Domnul îi încurajează să se pregătească pentru „ultima filă” a istoriei. Prin urmare Apocalipsa nu este o „sperietoare”, ci o chemare dulce la pocăință și pregătirea întâlnirii cu Cel ce vine înconjurat cu „norul” de îngeri.

            La finalul scrisorilor către cele șapte Biserici, Domnul le promite răscumpăraților Săi un loc lângă El, în cer, și viața veșnică, cu condiția ca să asculte ceea ce le spune și să se pocăiască.

            Spre deosebire de prima Sa venire, ca Fiu al omului, în smerenie, într-o țară anume pe pământ, (Iudeea), de data aceasta Mântuitorul vine cu măreție pe norii de slavă unde Se va arăta lumii întregi.

            Lucrul acesta este hotărât și „pecetluit” de Însuși Dumnezeu cu Da și Amin!

         Pentru cei ce au primit mântuirea prin credința în Jertfa din Golgota, lucrurile se schimbă. După ce Îl vor întâmpina cu mare bucurie și veselie, pe norii cerului, în prima „fază” a revenirii Mântuitorului, vor fi purtați spre cer pe aripi de îngeri, ca Mireasă scumpă, aleasă, unde vor petrece Nunta Mielului.

            În versetul 7 este vorba de „faza” a doua când Mirele Isus, împreună cu mireasa Sa, revin pe pământ pentru domnia de o mie de ani și atunci va avea loc evenimentul descris în acest verset; „când orice ochi Îl va vedea…”

            Nimeni nu trebuie să se înșele în privința aceasta, pentru că fiecare om de pe fața pământului trebuie să răspundă înaintea Domnului de sine însuși.

           Fiecare va răspunde de faptele, de cuvintele rostite, de umblarea pe pământul acesta, ba chiar și de gânduri, și va da socoteală de fiecare pas, făcut în lumină, cu Dumnezeu, sau în întuneric, fără El.

            Matei 12:36: „Vă spun, zice Domnul, că în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit.”

            În funcție de cât de mult s-a apropiat de Domnul Dumnezeu ca să-L cunoască și cât de mult a împlinit voia Sa, fiecare om va da socoteală și va putea sta în picioare, sau se va prăbuși, în fața Marelui Judecător.

            Ți-ai pus întrebarea aceasta, prieten drag: „Cum mă voi prezenta înaintea judecății lui Dumnezeu?”

            În prima scrisoare către Timotei 5:24 apostolul scrie: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.”

           Lucrul acesta înseamnă că păcatele care sunt mărturisite ajung înaintea lui Dumnezeu care „nu obosește iertând”, iar credinciosul vine în urmă iertat, curățit, eliberat de orice păcat. El Îl va vedea pe Mântuitorul și se va bucura, împreună cu toți sfinții.

            Ioan 5:24: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.”

           Însă cel ce nu-și mărturisește păcatele merge înainte la judecată, fiind urmat de păcatele lui, adică îl însoțește „întunericul” în care a umblat și va fi judecat spre osândă. Despre aceștia zice Scriptura că se vor tângui, se vor boci, pentru faptul că nu au vrut să-L primească în viețile lor ca Domn și Mântuitor pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Nădejdea credinciosului care umblă în lumină, este aceea că va sta în fața Domnului Dumnezeu cu fruntea ridicată și nu se va rușina de viața trăită pe pământ cu pocăință în sfințenie.